Am pornit cu estrada la subraț să schimb lumea
printr-o reprezentație artistică ireproșabilă
și nu-mi pare rău nici că la finalul acestei luni
voi fi complet cocoșat și nici nu voi avea
suficienți bani să-mi plătesc chiria, dar asta e
mi-am asumat, cum se zice acum, arta nu e profitabilă
decât pentru maximum 10% din totalul artiștilor
dintre care 5% sunt prea deprimați ca să vorbească despre asta
și 2% compensează printr-o nesimțire crasă în tot restul timpului
pe care nu și-l petrec pe scenă, asta e, îmi zic, asta e
și trag de geamantanul uriaș în care-mi țin estrada
și când o montez, mereu, dar mereu îmi zdrelesc vreun deget
e modul prozaic prin care Dumnezeu îmi transmite
că arta mea îmi face rău, dar nici eu nu sunt cunoscut
ca un om ușor de convins, așa că îi dau înainte, cu mâinile
înfășurate în leucoplast până la cot și o mamă tânără
cu doi copii atârnându-i de brațe, ca o balanță copleșită
mă întreabă sfios, nu vă supărați, aici e spectacolul cu zombie?
pentru copii, întreb, nu pentru mine, am avut parte de destui din ăștia…
și deși e frumoasă și ne-am putea construi o viață mulțumitoare împreună
pare genul cu care poți privi telejurnalul în liniște
îi fac semn să tacă, un artist muncește!
și odată suit pe scenă, cu o mână de indivizi curioși în fața mea
doi pensionari, trei fumători, mama cu copiii ei, care insistă că sunt zombie
notă pentru sine, cumpără plasturi în loc de leucoplast, și un alt artist
dar de data asta doar aspirant, el nu are estradă, se uită pofticios la a mea
evaluează din priviri dacă poate să mi-o fure
n-ai cum, îi spun apăsat, ghicindu-i gândurile, e grea ca o despărțire din liceu
îmi dreg glasul și constat, cu mulțumire, că doi bărbați în costum
își fac drum spre mine, poate chiar o să devin faimos
și până să-mi rostesc cuvintele de deschidere,
cei doi îmi fac un semn discret, nu vă supărați
îmi puteți arăta permisul pentru amplasarea acestei… și aici oscilează
estrade, îi ajut, exact, îmi spun ei, în sincron, poate și ei sunt artiști
nu am, dar mesajul meu va salva lumea
lumea nu are nevoie de salvare, îmi răspund ei și mă iau pe sus
cu tot cu estradă, care se pare totuși
că nu e chiar așa de grea.
Sursa imaginii: Unsplash
Dacă îți place ce scriu, mă poți susține cu o donație prin Paypal, aici: paypal.me/chelcioaica