Am fost la un chef acum vreo două săptămâni, cred că de acolo am luat virusul

era un chef de intelectuali, așa că nu mă așteptam ca vreunul să umble

cu mâța vopsită, aș fi zis cioara, dar nu vreau să fiu rasist, 

a fost un chef de pomină și nu regret nimic, 

nici măcar faptul că nu mai am nici gust și nici miros și nici vreo dorință

cât de mică să mă trezesc devreme dimineața sau să fac dragoste

azi-noapte am visat că eram încarnarea lui Spinoza și propovăduiam monismul

filosofie în care cred din toată inima și atunci când sunt treaz.

I-am spus iubitei mele să fugă, să alerge spre bucătărie și să pună ibricul pe foc

cafeaua e o necesitate, nu un moft de mirosit sau gustat și ea a revenit,

somnoroasă și docilă după doar două minute, scărpinându-se pe după urechi

cu o cană aburindă în mână, explicând: ți-am făcut un ness și acum mă culc la loc

am strâmbat din nas dezgustat: chiar așa, ne batem joc?

și lichidul cald mi-a readus în sânge somnul, ei bine, nu-i nimic, 

e timp pentru toate când ești în izolare, așa că mi-am așezat capul pe pernă și am visat

că la baza tuturor lucrurilor stătea însăși nevoia mea de a-mi transforma viața

într-un chef perpetuu de intelectuali.


Sursa imaginii: Unsplash


Dacă îți place ce scriu, mă poți susține cu o donație prin Paypal, aici: paypal.me/chelcioaica