Iubesc atât de mult să visez, mi-aș pierde zile întregi

Uitându-mă la lumea în care am ajuns, pe care mintea mea

A creat-o din atâtea lumi posibile, nu m-aș plictisi niciodată

Stomacul nu mi-ar cânta cântecul foamei și ochii mei

N-ar fi niciodată cârpiți de somn, mi-aș aduce cu mine

Chiar și agenda, aș nota tot, nu vreau să pierd nimic

Dar până atunci, tot ce mi-a rămas de azi-noapte

E impresia unui cer albastru-zăpadă, în mijlocul căreia e o floare

Din nori grei de ploaie, din centrul căreia se împrăștie ca o explozie

Lumina

E soarele; încearcă să scape. 

Sursa imaginii: Unsplash