- În punctul în care au ajuns lucrurile acum, ne-ar fi egal, ca popor
dacă am roi într-o anarhie sau am păși ordonat, câte doi de mână
într-o dictatură, așa cum toate platformele politice îmi par, de la distanța
asta, distanța de la săvârșirea puterii la mecanica omului de rând, identice
în lipsa lor de adecvare, în incapacitatea de a schimba lumea, de-a face
ca lucrurile să meargă dacă nu bine, atunci mai puțin dezastruos.
- Ce ușor îți e să spui lucrurilor pe nume acum că nu mai mergi
înconvoiat de foame, a mârâit celălalt, suflând fumul spre becul palid,
ca o lumânare de biserică, era doar o seară în care lumea se împărțea
din nou între bătrâni și tineri, după ce ani de zile s-a împărțit între
adepții vaccinului și cei care sunt împotriva lui, cu teama primordială
a primirii unui corp străin în corp și înainte de asta s-a împărțit în adepții
familiei tradiționale versus adepții iubirii libere între toți oamenii care se iubesc
și înainte de asta au fost tot felul de alte împărțiri sau au existat simultan,
nici nu mai știu, tot felul de tabere, pe rase, pe naționalități, pe drepturi
și ideologii, oamenilor le-a plăcut să se certe, de când lumea și pământul,
iar acum că prețul alimentelor a scăzut, prevestind un nou colaps economic
ca liniștea dinaintea furtunii, era mai mult spațiu pentru discuții filosofice,
mintea era mai relaxată și capabilă să exploreze cum ar fi dacă, nu ar fi
mai bine să, oare ce-o să se întâmple când și așa mai departe, un lucru
nu s-a schimbat deloc, în schimb, e atât de clar și liniștitor faptul
că la finalul zilei cu toții mergem spre casă, cu pasul mai apăsat, cu mintea
mai liberă, știind că acolo ne așteaptă liniștea părerilor împărtășite
în comun.
Sursa imaginii: Unsplash
Dacă ți-a plăcut, scoate-mă o cafea virtuală, via Revolut: 0729107614