EA
M-aş putea obişnui aşa. Sincer. Zeci de flori proaspete în fiecare dimineaţă, coşuri cu fructe coapte de vila lui de la ţară, cine la restaurant de fiecare dată când catadicsesc să ridic receptorul. Frumos.
E un zgârcit fărăr pereche şi cum revarsă adupra mea daruri scumpe şi favoruri, personalul casei sigur are de suferit: poate i-a pus să-şi înjumătăţească pâinea şi de fiecare dată când trec pe-colo mă întâmpină priviri pline de ură: Dinu sigur ştie motivul parcă îl aud spunându-le „Dragilor.. ştiţi cum e când eşti îndrăgostit. Totul! Totul vă zic, totul în numele dragostei. Şi doar puţin, puţin din partea voastră. Vă pup şi spor la treabă!”
E o singură cameră aici pe care nu am vrut s-o vizitez niciodată: dormitorul. Îl ridică în slăvi, salteaua tare, lenjeria adusă din Italia, şi noptierele din lemn de stejar şi vai, cât de minunat….Nu mă interesează, Dinule, nimic din ceea ce poartă urma fundului tău gras!
EL
Ce femeie domnule! Cred că e dintr-aia… adică pare ea…la cum se-mbracă şi cum merge şi ce trup perfect..arămiu şi formele..pline..dar e atât de fragilă. O iau cu binişorul deci, aşa sunt ele ..aşteaptă până ce se simt pregătite, ceva special. Merită.. îmi mai rup eu de la gură.. dar mă simt atât de împlinit când o văd mulţumită şi tot timpul în minte îmi apare încurcată în cearşaful piersiciu de mătase cu şuviţele de păr blond alunecând ușor de pe pernă. De ce Dumnezeului nu intră şi ea măcar o dată să vadă frumuseţe de set de pat… adus tocmai din Italia!