E ultima oară când îmi las mintea să zboare Trebuie să învăț să mi-o ocup cu lucruri mărunte Cu rețete și taskuri și frânturi de conversație Versiuni mult mai bune a ceea ce aș fi putut răspunde Vânzătoarei ăleia obraznice de acum două luni. Mintea odihnită e ca un loc de joacă noaptea E plină de umbre și adâncimi, un întuneric în care poți să te dizolvi Când zboară, mereu ajunge în cele mai ciudate locuri Ca în anul ăla…