Oh, cum o mai iubea! Rămânea treaz cu orele Doar ca s-o privească dormind și tresărea Când ea-și trăgea nasul, la gândul că plângea în somn, Dar de vină era doar aerul uscat din cameră Era imposibil să respiri, asta dacă nu iubeai, Dacă iubeai, atunci totul era posibil și o iubea Dumnezeule cum o mai iubea, chiar dacă ea Era cu adevărat a lui doar în scurtele momente Când își întindea toate oasele, își arcuia spatele, Se uita somnoroasă…