M-am îndrăgostit prima oară la zece ani Nu aveam aspirații înalte, nu o iubeam Pe doamna învățătoare și nici pe adolescenta Care stătea cu mine când părinții mei mergeau la film Și îmi mânca toate dulciurile și stătea cu orele în telefon Nu, mie îmi plăcea de fata din a treia bancă de la geam Avea părul de culoarea apusului și pistrui tot timpul anului Am condus-o acasă într-o seară și eram Atât de absurd de fericit, încât am cules…
E ultima oară când îmi las mintea să zboare Trebuie să învăț să mi-o ocup cu lucruri mărunte Cu rețete și taskuri și frânturi de conversație Versiuni mult mai bune a ceea ce aș fi putut răspunde Vânzătoarei ăleia obraznice de acum două luni. Mintea odihnită e ca un loc de joacă noaptea E plină de umbre și adâncimi, un întuneric în care poți să te dizolvi Când zboară, mereu ajunge în cele mai ciudate locuri Ca în anul ăla…
Există un loc special în purgatoriu Pentru oamenii care divorțează: Canapelele nu sunt spectaculoase, Dar suficient de comode pentru secole de așteptare, Băuturile sunt călduțe și au un gust stătut, Aerul miroase a balsam universal și nimeni Nu s-a obosit să mai facă prăjituri de casă Fiecare stă vizavi de cel de care a divorțat Doar așa pot să-și arunce priviri pline de dezamăgire Până la sfârșitul veacului și undeva mai încolo, Pe alte canapele sunt toți cei care au…
Oh, cum o mai iubea! Rămânea treaz cu orele Doar ca s-o privească dormind și tresărea Când ea-și trăgea nasul, la gândul că plângea în somn, Dar de vină era doar aerul uscat din cameră Era imposibil să respiri, asta dacă nu iubeai, Dacă iubeai, atunci totul era posibil și o iubea Dumnezeule cum o mai iubea, chiar dacă ea Era cu adevărat a lui doar în scurtele momente Când își întindea toate oasele, își arcuia spatele, Se uita somnoroasă…
În ziua în care ne-am hotărât să părăsim orașul, E chiar amuzant; nu ne-am luat mare lucru cu noi Nici nu știam care e ținuta potrivită pentru genul ăsta de despărțire Am plecat mult după prânz, pentru că pe întuneric nimic Nu e familiar și totul e necunoscut, așa că toate locurile seamănă între ele Drumul se deschidea în fața noastră ca o palmă Puteam merge oriunde voiam și ziua se blocase Pe cer într-un portocaliu nefiresc, tremura Așteptându-și sfârșitul…
This year I’m going to be good I’m going to be such a responsible mother And such a reliable daughter and definitely A very loving wife and if context allows An understanding lover, I’m going to be good I’m going to behave myself, my morals Never questionable, never lose But what if Instead I’m going to be great? Be exquisite at what I do Write truths so real they make you Laugh and cry, become famous, World-renowned? I’m afraid that…
Promite-mi că n-o să ne asortăm niciodată Intenționat, n-o să mă rogi să-mi iau rochia aia verde Care se potrivește cu costumul tău cel bun N-o să mă chemi să vorbesc la telefon cu fratele tău Când nu știi ce să-i spui după la mulți ani N-o să ne retragem niciodată primii de la petrecerile unde se dansează N-o să avem melodia noastră și locul nostru și ziua noastră Prietenii mei n-or să mă întrebe din priviri Dacă mai merită,…
Îmi imaginez că și osteoporoza ți se strecoară în oase La fel de abil și firesc ca frigul, ăsta e mersul lucrurilor Omul e locul de joacă al bolilor, îl însoțesc Încă din primul moment, gravitează în jurul lui, Îl atacă dintr-o poziție avantajoasă Sunt obtuze când vine vorba de negocieri, serios. Azi e încă ianuarie și văd totul în negru, e atât de frig Încât simt că n-o să mă mai încălzesc niciodată. sursa imaginii: unsplash susține-mă pe revolut…
Invidia asta o să mă înghită cu totul Într-o bună zi. E exact genul ăla de fiară Care nu se obosește prea tare cu mestecatul. Măcar în stomacul ei uriaș o sa fiu la adăpost De toate celelalte orori ale lumii Mi-aș dori ca invidia mea să fie mai mică Fiabilă, să încapă în buzunar Până atunci mă învelesc cu ea noaptea Când e frig în casă și mi-aș mai dori ca invidia mea Să mă apropie de oameni, măcar…