Invidia între frați avea rădăcinile atât de strâns Împletite cu dragostea și admirația, că nu putea niciodată Să delimiteze lucrurile, să-și dea seama unde se termină  Una și începe cealaltă, văzându-și fratele mai mic Cum sare în băltocile pline de apă murdară, care lui  Îi făceau pielea să se înfioare de scârbă, murdăria era așa o pacoste, Cum zâmbește ca un prost, la propriu, într-un fel adorabil și înduioșător, Cum chiuie de plăcere, cum se umple de stropi întunecați, Doar…