Dumnezeule, seara asta parcă a durat o săptămână, și-a spus Ținând în mâini cana de ceai aburind, Inhalându-i aroma înțelegea perspectiva unei vieți șamanice Pentru și ei i se lumina spiritul când inhala mirosul de măr și scorțișoară Al ceaiului care se numea nici mai mult nici mai puțin decât Bucuria Crăciunului, se apropia de el cu grijă, Ca un soldat în tranșee, aflase de mult că dragostea e ceva la fel De periculos ca războiul și a cere iubirea…