Sunt zile în care simt că mă sufoc Și altele în care-mi place  Să fiu înconjurată de atâția oameni Suprasaturați de propriile lor vieți, încât Culorile le depășesc conturul; Roșu vermilion le curge din degete Albastru palid din colțul ochiului Verde pădure și gri cenușă și negru tăciune Din haine, vocile vorbesc o singură limbă; Turnul din babel e ascuns într-o gură de metrou, Toată lumea e egală și la fel și uneori gândul ăsta mă ucide Dar într-o zi…