He loved women. Their silky voice, The way their hair reflected light, And most of all, he loved The texture of their skin. He was a man of many women and the day came When he accepted who he truly was and on that day He found out that there’s no softer sensation, No greater ease to one’s mind than waking up in the morning And not having to decide Who he should be; He was a man of many…
Aerul mirosea dulce și proaspăt, supra-saturat de oxigen, era genul de lucru pe care dacă-l observai de cum scoteai nasul în lume, avea șansa să-ți schimbe întreaga zi, să-i dea premise pozitive, să fie indexată în colecția de amintiri ca una eminamente reușită, fără niciun motiv, am oprit muzica, atunci nu aveam nevoie de ea, am ascultat pe drum sporovăiala păsărilor și foșnetul frunzelor care se sfărâmă sub talpa mea, care cad necontenit, ca o ploaie arămie care vin de…
Erau destule zile ca astea într-un an, Cât să le recunoască încă de la răsărit, Zile în care aerul avea gust rău sau era prea tare Și fiecare gură de aer răscolea tot ce era stricat în interiorul lui, Așa că se străduia să respire Când profund, când superficial, forțându-se să se gândească La toți nefericiții prinși sub case prăbușite, la astmatici, la copiii neiubiți, La dragostea neîmpărtășită, la extenuarea unei mame, la toți cei cărora Li s-a scurs timpul…
Invidia între frați avea rădăcinile atât de strâns Împletite cu dragostea și admirația, că nu putea niciodată Să delimiteze lucrurile, să-și dea seama unde se termină Una și începe cealaltă, văzându-și fratele mai mic Cum sare în băltocile pline de apă murdară, care lui Îi făceau pielea să se înfioare de scârbă, murdăria era așa o pacoste, Cum zâmbește ca un prost, la propriu, într-un fel adorabil și înduioșător, Cum chiuie de plăcere, cum se umple de stropi întunecați, Doar…
Adevărul e că după ce a cunoscut-o pe ea a început să privească altfel oamenii care îmbrățișează copaci, văzând în gestul lor nu doar dorința de a proteja natura, aplecarea spre ecologism, visul de a salva planeta, ci și o nevoie de a se reconecta la propriul lor arbore genealogic, pe care ea una, nu l-a putut niciodată trasa, nici măcar cu inexactitatea unei istorii familiale pierdute în ceață, căci îmbrățișând copacul din fața casei lui, după prima oară când…
Își pierduse toată speranța în capacitatea lui De a nu ajunge un clișeu; mai degrabă numărai persoanele Care au reușit să nu se îndrăgostească de terapeuții lor decât pe celelalte; Terapeuții – acești indivizi investiți cu o abilitate infinită De a asculta, cu o răbdare nelimitată, cu o curiozitate ingenuă, Care perseverau și împingeau limitele de fiecare dată Până reușeau să ajungă la esență, Oare cât de minunat era să atingi atât de des esența? Ce împlinire desăvârșită, pe lângă…
Dumnezeule, seara asta parcă a durat o săptămână, și-a spus Ținând în mâini cana de ceai aburind, Inhalându-i aroma înțelegea perspectiva unei vieți șamanice Pentru și ei i se lumina spiritul când inhala mirosul de măr și scorțișoară Al ceaiului care se numea nici mai mult nici mai puțin decât Bucuria Crăciunului, se apropia de el cu grijă, Ca un soldat în tranșee, aflase de mult că dragostea e ceva la fel De periculos ca războiul și a cere iubirea…
Când a intrat în casă și nu a simțit asupra ei Priviri întrebătoare, a simțit căldura acceptării în tot corpul Și bucuria de a aparține unui loc, unei familii, unui grup era atât de mare Încât colora totul într-o lumină caldă și cu cât se gândea mai mult La viitorul plin de speranță și iubire, care se prefigura înaintea ei Ca luminițele Crăciunului ce va să vină, împânzind tot bulevardul Cu atât primea totul mai mult ca pe o binecuvântare…
Luna era insensibilă la frământările ei, ca toate elementele naturii, imună la lupta zilnică a oamenilor cu ceilalți oameni, dar mai ales cu ei înșiși, luna cu siguranță mai văzuse cu siguranță chestia asta de zeci de ori: o femeie trecută de prima tinerețe, ca ea, încă frumoasă, dar nu cum era odată și mai frumoasă decât era acum n-o să mai fie niciodată, ăsta era doar unul din paradoxurile vieții, o femeie care a decis că e timpul să…
Au ajuns ultimii și când au intrat în sufragerie Unde era întinsă masa de doisprezece persoane la care stăteau Mai mult de paisprezece în mod sigur, i s-a părut că mesenii Îi privesc mai degrabă ca pe niște fripturi îndelung așteptate Decât ca pe niște oaspeți cu statut lul egal cu al lor Și erau atâtea arhetipuri acolo, era incredibil cum continuau Să apară parcă de nicăieri, cu insistența unor rude nepoliticoase Cărora vrei să le închizi ușa în nas,…