ultima zi de vară
La miezul nopții se schimbă anotimpul și vara se înclină cu rochia toată falduri moi de verdeață și miros de fân, își exagerează mișcările până la ironie, întotdeauna mi-a plăcut asta la ea, presupun, vara, imaginea exceselor, ar fi cu neputință să mori de frig sub acoperișul ei mereu luminat de stele, ar fi cu neputință să mori de foame, când în jurul tău sunt numai fructe date în pârg, ar fi, în sfârșit, cu neputință să mori de dor…