O Doamne, cât am îndrăgit balconul când eram copil era locul prin care strada îmi intra în casă,  cu întreg spectacolul ei de lumini și umbre triluri de păsări și oameni deopotrivă, tic-tacul tocurilor pe asfalt, foșnetul pungilor de covrigi și fluieratul golanilor jocurile de șah și table ale pensionarilor, care de sus  păreau tot […]

Uneori simt că trăiesc doar pentru momentele în care tot ce-ți mai rămâne de făcut e să studiezi lumina, în care ce se întâmplă în jurul tău e imposibil de frumos sau fericirea celorlalți, cu tine în centrul lor, e de nesuportat, așa că singurul lucru pe care-l poți face e să-ți muți privirea la […]

M-am desprins atât de greu din așternuturi de parcă îmi dădeam jos un strat de piele, m-am simțit goală și nedreptățită frigul mi-a zbârlit pielea și pentru o secundă nici nu mi-am dat seama unde sunt lumina din cameră era bleumarin  și printr-o fâșie de lumină galbenă din dreptul ferestrei se roteau leneș în aer […]

Ador muzica la micul dejun, obișnuiesc să o servesc pe stomacul gol, să o las să-mi invadeze toate cotloanele corpului, să producă ecouri în oase, fiorul pe piele, cutremur în gesturi, e o plăcere simplă, ador muzica la micul dejun, primăvara când se trezesc copacii și în mugurii lor dulci e promisiunea unor speranțe proaspete […]

Nu a putut să-și înăbușe un sentiment de tăcută satisfacție când a văzut cum lumea se retrage dinaintea lui ca un covor de spumă efervescentă  pe un mal lucios de apă, cu nisipul scânteietor, se simțea ca un lepros la o convenție de specialiști în îngrijirea pielii,  cu tenul translucid ca al unor embrioni totul […]

Știu un bărbat cu pielea lină ca o autostradă nemțească e plin de mușchi sub pielea palidă, atât de înalt încât trebuie să te ridici pe vârfuri să-i simți parfumul poartă ochelari și sub ei ochii lui sunt excelenți, căprui la mierea scrutători până la pudoare, are un zâmbet de milioane și se mișcă excelent […]

Brusc, furia i-a părăsit complet corpul, a ieșit din creștetul capului, ca o ceață ca un abur deasupra unei cratițe fragile în care clocotește un pui de creier fript. Și după ce s-a desprins aburul, a luat-o frigul și o dată cu frigul, s-a instalat claritatea a uitat de ostilitatea ei, așa cum se întâmplă […]

Aerul e atât de nemișcat, de încremenit încât poți desluși în el conturul trecătorilor, trasee rectilinii prevestind o zi la fel de banală ca toate celelalte zile de miercuri când nu-i nici marți, nici joi, nici pe departe luni sau vineri și doar repetarea detașată aduce alinare sau liniște, după caz  și din spinii tulpinilor […]

O, Dumnezeule, oare am ajuns deja la vârsta la care marile speranțe au devenit marile așteptări? la care hai să ne cunoaștem mai bine, nu vrei? s-a transformat în am acumulat deja toate prieteniile de care aveam nevoie, la care stai departe de mine cu negativismul tău s-a metamorfozat în mai umilul aș vrea să […]

Prietenul meu cel mai bun s-a născut cu un entuziam efrenat am observat asta încă din prima zi de școală, n-aveam 7 ani împlinți și el își lega șireturile deja a treia oară, sub privirea perplexă a unei învățătoare trecută de prima tinerețe, ce tot faci? l-a întrebat, apoi și-a îmblânzit vocea, adăugând puiule? funda […]