Și când n-am mai putut să suportăm tot ceea ce a devenit viața noastră ne-am retras tacit la adăpostul cald al celor mai fericite amintiri ale noastre ne-am complăcut în consimilitudinea plăcerilor noastre mărunte,  ne-am retras fără să privim în urmă în cea mai fericită vară a tinereții noastre, am urmărit cu jind zborul păsărilor deasupra noastră, cum stăteam așa, culcați în iarbă și în răstimp făceam palmele căuș, ascultând cu atenție zgomotul pământului, auzeam cum pocnește, ca un cuptor…