Și-atunci i-am spus, și ce dacă e frig de îngheață apele? E o zi oribilă să fii singur, așa că am lăsat ferestrele deschise larg și am poftit să intre prin ele musafiri de tot felul pe care nu trebuie să-i declar și nici vecinii nu mă reclamă pentru prezența lor și zgomote pe scara blocului. Primul a venit șuieratul vântului, dintotdeauna a fost un pic cam prea strident, dar e băiat bun, fără îndoială și freamătul frunzelor, mai discret…