Ceteraș, cântă-mi una de jale! Că e vai și-amar de ce s-a ales de sufletul meu de suflețelul meu, de inima mea, de inimioara mea! Și ceterașul a venit încetișor chiar lângă mine,  mi-a pus o mână pe umăr și cu degetele lui uscate m-a strâns ușor, apoi mi-a arătat buzunarul lui de la piept am percutat, zâmbind amar, căci nu demult,  ci doar cu câteva secunde în urmă mă privea umil, încuviința din cap într-un stil ancilar așa sunt…