E nefiresc ca un bărbat să fie atât de frumos, în ochii lui să se zbată primăvara și adăpostul genelor să fie molcom ca o coamă de copac tânăr și mângâierea degetelor să fie lejeră ca o briză și pielea arămie ca un lan de grâu toamna și picioarele puternice ca rădăcinile de nuc și gâtul gol miere pentru răni ascunse și când zâmbește coada ochilor să se-crețească  întocmai ca o frunză ținută la foc s-a gândit în timp ce-l…