Archive

Sunt o gospodină nevrotică, mă rog, nici măcar atât, ci mai degrabă doar o femeie care gătește de nevoie și vinul nu-l toarnă peste friptură, ci mai degrabă în pahar și umple chiuvete întregi de vase de spălat pentru două farfurii modeste de mâncare. O femeie care n-are chef să experimenteze cu dulce și picant, umami și ananas,  ardei iute în dulceață, wasabi cu orez fiert ananas pe pizza, ptiu, drace! ci mai degrabă face păine fără frământare, că oricum…

Prima cină în familie după o lungă și dureroasă despărțire e necesară ca o scrumbie pe grătar,  și alături de ea o mămăliguță cinstită, aurie,  fără fasoane, fără unt sau smântână și mai ales fără coloașe, că e păcat și deasupra tuturor învrednicindu-se să-i gâdile sub nări până și pe îngerii păzitori mirosul sincer și plin de usturoi și dacă la toate astea nu ai izbutit să aduni în jurul tău toată familia sau măcar o mână de prieteni, ceva…

Tristețea se prăbușise ca o lacrimă,  s-a topit pe picioare ca un bătrân lovit de căldură, ca un copil încurcat în pașii de șotron, ca o casă veche, roasă de greutăți, tristețea a căzut firesc și a făcut loc de noi începuturi, a spălat ochiul și i-a șters tulburarea, a șters ceața ca o deznădejde și disperarea și neputința și l-a lăsat gol, nou, lăsând în urmă doar o privire distrată  și o nevoie acută de a clipi des și…

Tăcerea citea poezii cu vers alb, tăcerea era un pahar înalt în mii de cioburi, tăcerea își dădea părul după urechi și uneori pufnea disprețuitoare în direcția mea. Tăcerea fuma țigări mentolate de contrabandă aduse de peste Prut, tăcerea nu aștepta niciodată să vină rândul ei, intervențiile nu-i erau nicicând solicitate și chiar și în beznă știam când a intrat în cameră peste noi. Tăcerea era și necesară și detestabilă uneori și uitându-mă în urmă îmi dau seama că de…

Nu-nimic pe lumea asta mare care să nu se poată transforma în miezul fierbinte al unui infern etern, că e o noapte de martie care trage de timp până la zi sau o față nebărbierită și cu cearcăne sau chiar și o țigară dintr-un pachet plin, oricare poate să te facă s-o iei razna dacă doar la asta te gândești. mulțumesc ție, Nicorrete dar și multor alte minciuni scumpe Sursa imaginii: Unsplash Dacă îți place ce scriu, mă poți susține…

Stăm față în față deasupra întregii lumi, suntem doar noi doi, așa cum trebuia să fim  dintotdeauna. Și vrem doar două ore în care să ne iubim și din două forme goi să răsară albă luna. Și eu râd și bat din palme-ntr-una, că mi se pare că viața e imposibil de frumoasă și durerea mea o iei cu mâna. Și fața ta, cu barbă nouă, e plină de mirare că ne-am regăsit,  așa, din întâmplare, într-o marți, când a…

E nefiresc ca un bărbat să fie atât de frumos, în ochii lui să se zbată primăvara și adăpostul genelor să fie molcom ca o coamă de copac tânăr și mângâierea degetelor să fie lejeră ca o briză și pielea arămie ca un lan de grâu toamna și picioarele puternice ca rădăcinile de nuc și gâtul gol miere pentru răni ascunse și când zâmbește coada ochilor să se-crețească  întocmai ca o frunză ținută la foc s-a gândit în timp ce-l…