Vara asta cu parfum de gem de caise și genunchi goi și luna asta cu cireșe la urechi și miros de tei în floare și ziua asta cu sufletul la pândă și ora asta cu așteptare de cafea amară și curând amurgul de piersică va colora toate chipurile în lumină roșie de căpșună iar lumea întreagă se va îmbujora gândindu-se ce-i va aduce noaptea cu sticliri de lună plină. Dacă îți place ce scriu, mă poți susține cu o donație…
Fiecare om sfârșește prin a se îndrepta singur către sine ce bine că nu facem drumul ăsta în doi imaginează-ți, să te cerți și la final de tot când nu mai poți vorbi, doar mormăi și nu mai poți vedea, doar clipi apăsat și nu mai poți controla mâinile, doar tremuri așa că te cerți doar din trunchi, sau din zvâcniri din genunchi, pentru experți și reumatici și nici atunci să nu se înțeleagă altceva decât furie clocotind sau nemulțumire…
Mă plimbam pe bulevard, cu mâinile în buzunare mergeam ca și cum ziua de ieri nu m-a afectat cu nimic și nici cea de mâine nu-mi provoacă vreo emoție și am lovit o pietricică tare, cu piciorul stâng și ea nu a țipat deloc, a sărit într-un tufiș drept în tibia unui bărbat preocupat de sine mai mult decât de ceilalți, de-asta nici nu îmi e frică să merg noaptea singură, pe stradă, câteodată am și căștile în urechi sau…
Sunt o fire risipitoare de când mă știu. Am cheltuit de mult toate simțurile de care eram în stare și am rămas o nesimțită fără pereche care nu-și permite nici măcar să se simtă singură. Ce bine totuși că toate lucrurile importante-n viață sunt gratis. Dacă îți place ce scriu, mă poți susține cu o donație prin Paypal, aici: paypal.me/chelcioaica
Când am aflat că au răpit pădurea cu totul, copac cu copac și poza bradului meu n-a apărut nici pe vreun afiș lipit pe stâlpi și nici în știrile locale, am început săpăturile în pământ, cu lopățica mea specială și apoi am întrebat localnicii dacă l-au văzut, le-am arătat și un colț de rădăcină pe care-l lăsase în urmă și ei ziceau că nu știu unde a dispărut, dar că asta se întâmplă des deci știți totuși, am spus eu…
Îmi place cum se-aude furtuna azi și cum trosnește cerul pe la colțuri și cum picăturile-și pun ghete de armată și cum mărșăluiesc din capătul străzii și cum se-apropie până ajung drept în mijlocul ferestrelor. Îmi place cum se-aude furtuna azi îmi distrage atenția de la ce se întâmplă-năuntru pot să jur că uneori e ca și cum bat dracii toba în capul meu. Îmi place cum se-aude furtuna azi și cum și cum și cum bat dracii toba-n capul…
Liniștea se oprește în liniște, e ultima oprire din traiectoria înșelătoare a discursului învățat pe din afară și exersat în oglindă închipuit în fața unui public gol gol-goluț gol-pușcă sau gol-gol sau hai, doar în șosete că răceala e o boală doar un pic mai puțin dureroasă ca sărăceala și ea maladie acută a vremurilor noastre, însoțit de o prezentare cu bullet points cuvinte cheie și poze sugestive pe care toată lumea le pozează și apoi le uită, le pun…
Iunie își are locul său pe harta bețiilor de moment celelalte luni de vară pălesc palid în fața ei căci iunie e o batistă din vremuri străvechi e o învălmășeală de parfumuri care se alintă și politicoase-și fac loc una alteia, de la roua crudă pe fire cu gâtu-ntins de iarbă verde și frunze cu miezul proaspăt care te roagă să le rupi abia auzit, cu vocea pitită de vânt sălbatic, belșug de fructe prea grele pentru ramul lor, dudele…
Ce om e acela căruia nu-i vibrează sufletul când soarbe prima lingură de ciorbă din castron după ce a suflat îndelung, de teamă să nu se frigă să-și lezeze limba firavă și să-și persecute papilele gustative și ferească sfântul să nu mai simtă gustul duvin bănuții de aur care se lipesc pe buze carnea fierbinte și cu zgârci ciolanul generos la care stau la coadă câinii tecile de fasole bățoase în care nu-ncap două săbii mazărea de un verde crud…
După câteva luni de locuit împreună vezi în ochii ei că o cam amărăşti și vezi cum încet se strică zâmbetul fetei care spera din toată inima să se strecoare prin viaţă zâmbind, să stea ascunsă pe margine, pe unde nu cade și nici nu pică nici norocul, nici ghinionul. Dar ce să vezi, cum merg lucrurile în viața asta, mai ales când te ferești, inevitabilul stă la pândă după colț, chiar după colțul blocului ei. După câteva luni de…