Oamenii nu se mai privescore întregi, ca tâmpițiide parcă nu le vine să creadăcât sunt de norocoși.Nu se mai fixeazăcu o dragoste nesfârșităpână uită și să mai respire.Acum își evită privireasau chiar mai răuîși aruncă vreuna urâtă,cu ranchiună sau cu nerăbdareVorbesc despre aia sau ailaltă,se împiedică unul de altul prin casăși la final, când se trage liniacând rămâne doar unul singurnu o să regrete tot timpul irositpe priviri tăcute, cu respirația tăiatăci mai degrabă pe toate celelalte lucruri.Și dacă totuși…