Archive

Oamenii nu mai ies în parcSă își facă pozeCu copaculCu bancaCu laculCu barcaAsa că în fiecare dimineațăPăsărelele ciripescÎnnebunite că au scăpatDe toți maniacii ăiaNarcisiști și gălăgioși

Nu-și încap în piele de nerăbdaresă iasă din casăNu-și mai încap în apartamentelemicuțe și strâmtecu plămânii lor asupriți și pielea albă și lucioasăca o telemea proaspătă de vacă Așa că uite-i cum ies din casăși se miră și exclamăCe oroare, ce groaznic!Sunt o grămadă de alți oameni ca noicare mișună pe străzi exaltaținu poartă nici măști, nici mănuși.Le păstrează pentru după 15 maicând vor fi obligatorii.

M-aș simți mult mai binesă știu când se termină toată chestia astachiar dacă unii specialiști spuncă nici nu o să se termineși nu o să mai revenim la normalși apoi vin alți specialiști și spuncă înainte nici măcar nu era normalși apoi vin și filosofii sau psihologiiși ne întreabă ce înseamnă de fapt normal?În fine. Cred că vreau doar să ies din casăsă-mi îmbrățișez familiași să-mi pup prieteniide care mi-e un dor de mordar până atunci, mă pregătescși mă încarc…

Oamenii s-au plictisitde stat în casă.Au desenat pe toate hârtiileapoi pe perețiși-au scris toate gândurileapoi i-au luat interviu celuilaltca să scrie și gândurile luiau făcut casa bec,apoi lunăși acum fac mizeriedoar că să mai aibă ce curăța.Oamenii s-au plictisitde stat în casăpentru că pe ei nu i-a învățat nimeniCă doar proștii se plictisesc.

Oamenii nu se mai grăbescsă ajungă la muncăși mai ales să plece.Nu mai claxoneazădecât pe ascuns,când ies să pornească mașinaca să nu se strice.Nu mai aleargă după autobuzși nici nu mai coboară în vitezăscările la metrou,riscând să-și rupă gâtul.Ar da orice să prindă stopulDe trei oriSă stea la coadă la magazinsau chiar la orice coadăsă spunăvin imediat sau mă grăbesc,crede-mă pe cuvânt,pentru că nu mai au unde să ajungă;sunt deja acolo.Problema e ca au uitatcă nu demultîși doreau să se…

Oamenii nu mai vorbesccâte-n lună și în steledespre ce făceau când erau micidespre frici și dorințe ascunsedespre flori, fete sau băiețipână când li se usucă gurapână când se luminează de zipână când se simt bineîn tăcere.Acum doar așteaptăca unul din eisă plece pe balconsau la toaletăși să își trimitămeme amuzantedespre virus.

M-aș simți mult mai binedacă aș vedea la televizorpacienți din Româniaîn spitalele din Româniachiar dacă e dureros și neplăcutsă vezi cum suferă oamenii.Dar cel puțin știi că sunt tratațiși că primesc un loc al lorși un strop de umanitate.Dar noi vedem imagini din America, Italia și Spania sau alte țăriunde autoritățile recunosccă sunt depășite de situațiecă au nevoi și problemedar noi aici avem de toateși gunoi și libertate.

Oamenii nu mai vorSă stea în casăVisează să se cațere în copaciSă bată străzileÎn lung și-n latȘi mai ales să doarmăSub cerul liberChiar dacă nu au fostNiciodată cu cortulDar oamenii mai au de așteptatPentru că nu e cum vor ei

M-aș simți mult mai binedacă virusul ăstași-ar trage un pic sufletul,ar face o pauzămăcar pentru câteva zileca să mai putem vorbi și noidespre orice altceva,măcar de Sfintele Sărbătorisă putem petrece și noi ca oameniiși să mergem la Bisericăchiar dacă nu am mai fostde ani de zileși să ne vizităm toate rudelechiar dacă nici pe la elenu am mai trecut de cine mai știe cândcă era obositor și oricum stăteau departe.În fine, ideea e că sper ca de Crăciunsau de Paștele…

Oamenilor nu le pasăCel puțin nu cu adevăratVor doar un subiectDe discuțiePentru că le e teribil de fricăDe tăcere.Oamenilor nu le pasăCel puțin nu cu adevăratȘi atunci când îi întrebiPot să vă ajut cu ceva?Îți răspund simpluNu mulțumesc,Doar mă uitam.