EA -Mona? Tu eşti?Doamne cât de bine arăţi! -Şi tu eşti..? -Ah, scuză-mă. Sunt Dinu, mă mai ţii minte? Aveam o adevărată pasiune pentru tine până prin liceu, când m-am mutat cu ai mei la bunica din Constanţa. -Incredibil. Sigur că îmi amintesc. Puneai pe fugă toţi puştanii care arătau cel mai mic interes pentru mine. Abia după ce ai plecat am putut şi eu să am un prieten. Totuşi, mă bucur să te revăd. -Eram un paznic straşnic, aşa-i?…
EA Nu-mi plac florile astea. Şi urăsc să mă uit în spate şi să-l văd mereu acolo, ba chiar ascunzându-se câteodată. Stă în partea opusă a oraşului şi totuşi mă duce acasă în fiecare zi după şcoală. Sperie toţi băieţii care se apropie de mine şi nu pentru că ar fi vreun fioros ci pentru că zâmbetul lui sfios şi fruntea încărcată de broboane de transpiraţie îl dau de gol: e un obsedat – Lasă-mă în pace Dinule! Te rog…
EA Uite cum îşi ridică mâinile micuţe şi dolofane spre cer, implorând înţelegere…pentru mine, desigur. -Eu te iubesc măi,ce nu înţelegi? -Înţeleg, dar fetiţele frumoase nu pot iubi niciodată băieţeii urâţi. Eu sunt prinţesa şi tu un broscoi pitic care nu o să se transforme niciodată în prinţ. -Pe mine mă iubesc mama şi tata şi surioara mai mare şi bunicii. Îmi ajunge. Eu vreau decât să te iubesc pe tine. Tu faci ce vrei. -Bine. Am ridicat din umeri…
Bun. E vorba despre o relaţie. Momente cheie – din punctul ei de vedere şi din al lui. Gata. V-am povestit.
-Băă, lasă-mă frate în pace! Fug şi fug şi fug, simt cum picioarele se desprind de sol şi măcar în zbor pot scăpa de nemernic. -Nu mă prinzi fraiere! Ce crezi, că n-am prevăzut şi situaţii de genul? -Nu mă priiiinzi! Azi am avut tricoul cu „Sper că ăla e taică-tău!”. Sincer, te-ai aştepta ca ele să fie cele ofuscate. Dar nu, stau acolo şi bocesc, aşteptând ca iubiţeii lor de 50 de ani să-l ia la bătaie pe „băiatul…
Cu toate că este de necontestat că funcţia esenţială a limbajului este comunicarea(Andre Martinet), limbajul este mult mai mult, fie tocmai prin funcţia aceasta de a face posibilă comunicarea, fie prin sine, ca un concept al posibilităţilor de a şti şi a avea mai mult. În primul rând, limbajul reprezintă un stadiu de evoluţie al omului; capacitatea sa de a gândi, starea de fiinţă raţională, „trestie cugetatoare”(Pascal) nu ar fi însemnat nimic dacă omul nu ar fi aplicat formele primare,…
Dă-mi şi mie rujul tău scumpo!… Da,da, ăla roşu aprins… La 2 jumătate începe. La ce public numeros o să fie poate-poate câştig şi eu ceva mai mult. Da, e cea cu tatăl patron la clubul ăla de fiţe din buricul-târgului. Ăhă. Pudră mai e? Şi vino tu te rog şi conturează-mi ochii. Costea ce mai zice? Vine pe-aici azi? Da, sigur, poate mai aduce şi el nişte bere brună. Da, ştiu că voi beţi decât vin roşu, dar ziceam…
În primul rând, consider ca adevarul este „o amăgire necesară”(Nietzsche).Deşi năzuinţa de a cunoaşte mai mult, până şi dincolo chiar de găsirea adevarului este motorul vieţii, este greşit şi inutil sa dorim un adevar unic, cand ne putem bucura de numeroasele forme de adevar ce ne înconjoară, asupra cărora domneşte, desigur, propriul adevăr.Astfel, trebuie sa refuzăm mentalitatea omului de rând, a „norodului”, cum il numeşte Nietzsche, care doreşte „a cunoaşte capătul lucrurilor” şi să adoptăm gandirea filosofului căruia îi este…
În primul rand, consider că limbajul este mult mai mult decât o functie de comunicare, este o conditie cruciala in procesul de cunoastere, intrucat permite clarificarea, dezbaterea, descoperirea erorilor prin raportul la partenerul-partenerii conversatie. Pentru a intelege totusi acceptiunea cuvantului „limbaj” este necesara consultarea dictionarului: astfel in sens „natural” Limbajul este un sistem de sunete articulate care functionează prin tradiţie ca mijloc de comunicare, dar in sens „artificial” Limbajul este totalitatea semnelor(care functionează pe baza unei convenţii) în scopul comunicarii.…
– Gata şefule, nu mai zic nimic. Ştii tu cum e la vărsta asta.. Mai te ia valu aşa.. – Şefule, ă? Mă mir cum te-ai abţinut de la „boss”. Mi-e scârbă de generaţia ta de rataţi. Te uiţi la mine şi te gândeşti că te las să pleci dacă-mi aduci o cutie de gogoşi,nu? Ai văzut prea multe filme puştiule, când eram eu de vârsta ta, ziua mă duceam la şcoală şi noaptea munceam cu tata la fabrică, să…