EA

E al doilea set de analize şi nimic concludent. Incompetenţi. Toţi nişte incompetenţi! Îi îngropi în bani şi tot ce-ţi spun e : Nu ştim,doamnă, nimic sigur. E posibil ca… mai facem totuşi un set de analize, să fim siguri.

EL

Are cancer. Le tot zic să repete analizele, dar cu cât trece mai mult timp,cu atât e mai rău.

EA

Nu am avut niciodată până acum părul atât de scurt. Şi pielea atât de galbenă şi uscată. Aş vrea să pot merge iar la solar, să mă pot întoarce în timp şi să nu-l mai înşel aşa mult pe acel bărbat burtos şi plicticos care mă iubea. E doar karma,nu?

EL

Nu am ce să-mi reproşez. Sunt şapte ani de când am grijă de ea şi o iubesc, dar e ca o biată lalea,ofilită, uitată în glastra de pe pervaz. E o umbră…galbenă..o febră.. bărbaţii nu mai întorc capul după ea.
Bianca, în schimb, e o femeie frumoasă, ceva mai plinuţă, o bucătăreasă fantastică. Face o friptură în sânge de-ajungi să o visezi noaptea şi să te trezeşti ud leoarcă, gâfâind şi suspinând.
Am început să strâng nişte bănuţi s-aduc o femeie care să aibă grijă de Mona în locul meu.
Nu am ce să-mi reproşez.

EA

Mi-a spus că vrea să mă părăsească de cum a auzit că aproape am scăpat. Vrea să fie în continuare „un om bun” şi-mi trimite bani săptămânal. S-a îngrăşat iar. De fapt, l-a îngrăşat Bianca, drăguţa, ca pe un porcuşor înainte de Crăciun.
E mai bine aşa. Mai bine decât să-mi ia mâinile în ale sale, cu un surâs fals, spunându-mi înainte să plece: „Draga mea.. ştii cum e când eşti îndrăgostit. Totul! Totul îţi zic, totul în numele dragostei. Şi doar puţin, puţin, din partea ta!”